Date biografice

Născut Vlad-Mihail Gafiţa, 21 octombrie 1923, comuna Baia, judeţul Suceava.
Era fiul lui Vasile Gafiţa, grefier la Tribunalul din Fălticeni, şi al Anei Gafiţa (n. Ţărăniţa), casnică.
A mai avut doi fraţi şi patru surori.
A urmat studii gimnaziale şi liceale la Fălticeni şi Botoşani în anii 1933-1941.
A făcut doi ani la Institutul Politehnic, apoi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti, absolvind în 1946.

În anul universitar 1947-1948, a fost primul preşedinte al Uniunii Naţionale a Studenţilor din România, cu carnetul de membru nr. 1.
În anii 1942-1948, a fost redactor, iar din 1945, redactor-responsabil al revistei Universul copiilor.
În anii 1948-1950, a predat limba română la mai multe şcoli din Bucureşti.
În perioada 1950-1955, a fost lector universitar la Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu“, unde a predat estetica şi teoria literaturii.
Din 1956 până în 1960, a făcut parte din redacţia revistelor Viaţa românească şi Gazeta literară şi a fost secretar al Uniunii Scriitorilor din România.
Între 1961 şi 1969, a fost redactor-şef la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (ESPLA), devenită Editura pentru Literatură, la secţia de literatură contemporană.

În anii 1969-1970, timp de şase luni, a fost şef de secţie la editura Univers.
Din 1970 până în 1977, a fost redactor-şef al editurii Cartea Românească.
În decursul anilor, a colaborat cu articole la cele mai multe reviste literare româneşti, semnând uneori cu varii pseudonime literare.
A murit la Bucureşti, în cutremurul de la 4 martie 1977, împreună cu soţia sa, Ioana Gafiţa (n. Roşca, 12 decembrie 1926) şi alături de cei mai buni prieteni ai lor, printre care Clara şi A.E. Baconsky, Veronica Porumbacu şi Mihail (Milo) Petroveanu.
Ioana şi Mihai Gafiţa au avut doi fii: Gabriel Gafiţa (n. 4 martie 1952) şi Mihnea Gafiţa (n. 6 aprilie 1960).